Primul dintre praznicele împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc, este dedicat Intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de săptămâna Patimilor. Anul acesta, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor şi sub numele de Duminica Floriilor, a Stâlparilor sau a Vlăstarilor este prăznuită la data de 28 aprilie, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti.
De Florii, aducem în actualitatea noastră evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. Îl întâmpinăm pe Iisus, venit la noi călare pe mânzul asinei, cu ramuri înverzite şi cu inima deschisă şi primitoare. Iisus se îndreaptă în această zi nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul nostru şi aşteptăm să aducă pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.
În funcţie de zona geografică, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt diversificate.
De la Florii, începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare, a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea în Ierusalim, de la răstignirea pe cruce şi până la Învierea Sa.
Din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile. În vreme de furtună se pun pe foc muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii, pentru a alunga furtuna şi grindina. Tradiţia spune că un credincios, care se împărtăşeşte de Florii, are şansa să i se împlinească orice dorinţă. Acesta trebuie să-şi pună în gând o dorinţă, când se apropie de preot, să primească sfânta împărtăşanie.
De Florii este dezlegare la peşte; de aceea, toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă. În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică. Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a oraşului respectiv.Potrivit tradiţiei milenare, în ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcie şi se duc la biserică, pentru a fi binecuvântate de preot. În ziua praznicului, după sfinţirea ramurilor, credincioşii primesc ramuri de salcie sfinţătă pe care o duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli şi de necazuri.
În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie. Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie, pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi.Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă.Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul. În timpuri îndepărtate, denumirea populară a sărbătorii provenea de la zeiţa romană a florilor- Flora. În zilele noastre, Sărbătoarea Floriilor este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET
