Vara, caldura mare. Pe malul unei bălti, Ion si Gheo, cam afumati, dau la peste. Un tip pe schiuri, trece cu viteza tras de-o barcă cu motor, facând valuri.
– Măi Ioane, asta ne sperie toti pestii, fir-ar el sa fie!
– Sa dea Dumnezeu sa te ineci, fir-ai tu sa fii! il injura Ion. Schiorul, incercând sa ia o curba mai strâns, cade in apa si dispare la fund. Ion, după vreo două minute, către Gheo:
– Mai Gheo, ce Dumnezeu, hai măi sa-l scoatem pe fraierul ala din apa, poate mai sufla.
Sar in apa amândoi, il trag pe ăla la mal si Ion incepe sa-i faca respiratie gură la gură. Dupa vreo zece minute, se opreste si se rasteste la Gheo:
– Ia mai fa-i bă si tu, ca eu am obosit. Gheo incepe sa sufle si el in gura aluia, cu putere.
Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:
– Mai Gheo, da’ ala pe care-l injurarăm noi nu se dădea cu schiurile?
– Ba da, mă! confirmă Gheo.
– Păi, ăsta de ce are patine?
