Interviu cu Karina M. Vlad, autoarea romanului “ Şerpoaica”

Ficţiune istorică şi mitologică, „Şerpoaica” este în primul rând o cutremurătoare poveste de dragoste inspirată de una dintre cele mai frumoase legende ale Transilvaniei: cea a cetăţii din Ardud.

Autoarea, Karina Muresanu Vlad este satmareanca „de-a noastra„ dar destinul a  dus-o departe de plaiurile natale, in cea mai indepartata tara europeana,  Portugalia.  De acolo ea ne  demonstreaza ca nu poate sa uite  si sa isi renege locurile in care  a copilarit, ba dimpotriva, le ridica la rangul de plaiuri fantastice,  fermecate si le face cunoscute prin scrierile  ei.  In ciuda timpului sau foarte limitat  si al programului foarte incarcat  din ultimele zile , a fost  suficient de draguta  si de amabila incat sa ne acorde un interviu in exclusivitate pentru smlive.ro . Va invitam in cele  ce urmeaza sa cititi, sa recititi si sa savurati dialogul nostru  si va invitam sa va bucurati de lectura unui roman fantastic , atat la propriu, cat si  la figurat.

smlive.ro: Cine este Karina Mureşanu Vlad?

Karina M. Vlad: Sunt acel copil ce îşi julea genunchii în căutarea unor comori ascunse în tainiţele de sub cetatea năruită a Ardudului, împreună cu alţi copii, cu genunchii la fel de juliţi. Eroul nostru era un prinţ războinic, pe nume Rákóczi şi ne terorizam unii pe alţii cu poveşti despre fata lui, pe care el o blestemase să se transforme în şarpe, pentru că îl trădase din dragoste pentru un căpitan. Iar acum, ca femeie adultă, cu genunchii cicatrizaţi, deşi trăiesc la 4.000 de kilometri de acea cetate şi sunt deja părinte, la rândul meu, nu mi-am uitat eroii de poveste  şi am vrut să împărtăşesc lumii întregi dragostea şi fascinaţia mea pentru ei, într-un “ basm pentru oameni mari”, un roman pe nume ŞERPOAICA.

smlive.ro: De cât timp eşti plecată din Satu Mare?

Karina M. Vlad: M-am stabilit în urmă cu 12 ani într-un orăşel din apropierea Lisabonei, pe nume Cascais.

smlive.ro: De ce  ai ales să părăseşti Satu Mare şi să te stabileşti atât de departe?

Karina M. Vlad: În toţi aceşti 12 ani, încă nu am reuşit să găsesc răspunsul la întrebarea asta. Uneori îmi spun că mi-am urmat destinul până la capătul pământului, ad litteram, pentru că în apropiere de Cascais se află o stâncă considerată cel mai occidental punct al continentului European şi care în vechime se numea tocmai, “ Capătul pământului”. Alteori mă întreb dacă nu o fi şi vreo trăsătură ereditară de familie, având în vedere că am strămoşi care au decis să emigreze spre ţări exotice ( Spania, Brazilia), pe vremea când restul lumii încă mai aştepta “ să vină americanii”.

smlive.ro: În vizitele tale în Satu Mare şi prin ţară, cum ai găsit situaţia de aici? Mai bună, sau mai rea?

Karina M. Vlad: Atât aici, cât şi în lumea largă, nu ştiu în ce măsură avem dreptul să ne plângem de ceva. Bunicii noştri mergeau la târg cu o căruţă de cartofi ca să poată cumpăra o pereche de pantofi pentru unul din cei 7 copii. Cred că s-ar întoarce din mormânt si ne-ar bântui când dormim în paturile noastre cu saltele ortopedice, să ne audă lamentările interminabile.

smlive.ro: Ce îi lipseşte acestui oraş?

Karina M. Vlad: Nimic. Încă în urmă cu doi ani când am viziat oraşul, mi s-a părut că s-a dezvoltat fantastic. Are de toate: industrie, agricultură, comerţ, drumuri bune, divertisment pentru adulţi şi copii. E plin de viaţă! Aş fi fost tentată, poate, să spun că lipsesc autostrăzile, dacă nu aş trăi acum într-o ţară în care următoarele generaţii vor plăti foarte scump necumpătrea cu care s-au făcut recent autostrăzi în loc de trotuare. Şi tot de acolo ştiu că autostrăzile duc la condamnarea la faliment a micilor comercianţi şi întreprinzători, dar şi eradicarea auto-suficienţei, care totuşi mai există aici, în Ardeal.

smlive.ro: Cum s-a născut ideea primei tale cărţi „Poveşti pentru copii isteţi„?

Karina M. Vlad: Ideea acestei cărţi s-a născut datorită copiilor din diaspora. Volumul reuneşte câteva poezii şi fabule menite să îi ajute pe cei mici să combată prejudecăţile şi discriminările la care sunt supuşi ( nu are rost să adoptăm politica struţului şi să pretindem că nu se întâmplă) şi care le-ar putea afecta autostima prin generarea unor complexe de inferioritate. Este greu să-i faci pe cei mici să înţeleagă că fi diferit nu e ceva de blamat, ci de preţuit, dar personajele “ Poveştilor…” tocmai asta încearcă să le transmită, prin exemple pe înţelesul lor. Dar este o carte utilă pentru toţi copiii, nu doar pentru cei din diaspora, pentru că promovează aspecte de care noile generaţii se vor lovi tot mai des, într-o societate aflată în plin proces de diversificare.

Karina M. Vlad: Cum a fost primită de copii? În câte exemplare s-a vândut şi unde poate fi găsită?

smlive.ro: Încununarea succesului, pentru mine, în cazul acestei cărţi, a fost o feţiţă din diaspora care, după o prezentare de carte, a venit să mă îmbrăţişeze după ce le-am citit puţin copiilor. Sau un tată care mi-a spus că vrea această carte pentru fetiţa lui, care e “ 50/50”. Asta e răsplata mea, ca autoare a acestei cărţi. Nu se poate măsura nici în grafice, nici în procente, pentru că e inestimabilă. Iar cartea o puteţi găsi aici, pe situl editurii Ecou Transilvan:

http://www.edituraecou.ro/carti/cartile-copilariei/povesti-pentru-copii-isteti/

smlive.ro: În Şerpoaica, la câtă istorie şi la câtă ficţiune ne putem aştepta?

Karina M. Vlad: Istoria este precum acel artist antic ce reuşeşte să sculpteze o statuie atât de perfectă încât pare reală. Pare doar. Tot piatră rămâne: rece, inexpresivă. Ficţiunea, în schimb, este divinitatea ce dă viaţă statuii. O face să trăiască, să simtă, să iubească, să coboare în străfundul iadului şi să încerce apoi din răsputeri să urce înapoi, spre lumină. Cam ăsta e raportul ficţiune/istorie în Şerpoaica. E o carte în care, precum în formele norilor, fiecare va vedea, poate, altceva. Intenţia mea nu a fost să construiesc personaje corecte din punct de vedere istoric, ci unele care să ne facă să le împărtăşim bucuriile, dar şi suferinţa, să le înţelegem motivaţiile, să ne revoltăm, să trădăm, dar şi să iertăm împreună cu ele. N-am vrut să vă fac doar să vă decideţi, citind cartea, dacă Şerpoaica este, sau nu, un personaj credibil din punct de vedere istoric, ci să-i simţiţi respiraţia în ceafă când treceţi noaptea pe lângă cetatea Ardudului.

smlive.ro: Există şi o tentă naţionalistă sau patriotică în Şerpoaica?

Karina M. Vlad: Naţionalistă? Nu! Mult mai grav! Există o tentă clar feministă! Sunt unele elemente-cheie în carte care au scopul să ne înfăţişeze istoria dintr-un punct de vedere mai…matern, dacă doriţi. Istoria a fost scrisă de învingători, iar aceştia erau mereu, exclusiv, bărbaţii. Dacă au existat victime anonime şi constante în istorie, acelea au fost femeile, care până recent, cu mici excepţii, nu au avut putere de decizie politică şi nici personală. Uităm mereu, însă, că toţi marii generali şi cuceritori aveau ceva în comun: toţi au avut câte o mamă.  De exemplu, eroina principală, fata lui Rákóczi, în popor,  este numită Ilona sau Vilma. Am fost tentată şi eu să o numesc Vilma, mai ales că am avut, se pare, o străbună cu acest nume. Dar am ales totuşi numele Ilona, în semn de omagiu adus mamei lui Rákóczi al II-lea, având în vedere ca a fost unul dintre puţinele personaje feminine din istorie, care s-a luptat, la propriu şi la figurat, cu un împărat, pentru a-şi apăra familia.  Până şi arhetipul    „ prinţului salvator” iese din clasicele tipare şi este un fel de element-surpriză. Iar bătălia epică ce nu putea lipsi dintr-o poveste de sfârşit de ev mediu, ei bine, nu e deloc una predictibilă. Asta nu înseamnă că Şerpoaica se adresează doar femeilor. Dimpotrivă. Este o carte şi pentru bărbaţii care au destul curaj. Pentru ce? Îi las pe ei să vadă!

smlive.ro: Chiar există  o reţea de tuneluri subterane sub cetatea Ardudului, sau este doar o legenda?

Karina M. Vlad: Tunelurile există cu siguranţă. Toate fortăreţele medievale aveau intrări şi ieşiri subterane secrete. Cele de sub cetatea din Ardud chiar pot fi vizitate. Nu se ştie cu siguranţă până unde anume ajungeau şi cât anume s-a păstrat din ele. Dar important este felul în care ne înflăcărează imaginaţia. Cu ocazia lucrărilor recente, s-a descoperit şi o nouă bucată de tunel. Ca să ajungi acolo, trebuie să mergi pe brânci câţiva metri, după care încăperea se lărgeşte şi se poate umbla în picioare.  Informaţia o am din sursă sigură, de la primarul Ardudului, care şi-a propus ca următor obiectiv amenajarea acestui nou tunel, astfel încât să fie accesibil vizitatorilor. Sper că nu am stricat surpriza! Oricum, aş fi fost în al nouălea cer să pot intra acolo. Din păcate, am stat la Ardud doar pentru lansarea romanului şi era imposibil să explorez pe brânci tunelul, fără să-mi stric rochia şi machiajul. Deşi nu pot să spun că nu mi-a dat târcoale un gând ghiduş şi nu m-am întrebat dacă ar fi chiar aşa de şocant să prezint cartea cu nasul mânjit de nişte pulbere medievală…

smlive.ro: Unde poate fi gasita cartea ta, Serpoaica?

Karina M. Vlad: Pe situl editurii Ecou Transilvan, care se ocupă de publicarea şi distribuţia acesteia:

http://www.edituraecou.ro/carti/proza/serpoaica/

smlive.ro: Ce proiect urmeaza dupa Serpoaica?

Karina M. Vlad: Încerc să nu pun carul înaintea boilor, cum se spune. Mai am încă foarte multe de făcut în privinţa promovării Şerpoaicei. E o chestiune de datorie şi de patriotism local, dacă tot veni vorba de patriotism, într-o întrebare anterioară. Tocmai de aceea le-aş fi recunoscătoare tuturor sătmărenilor care mă pot ajuta în acest demers şi îi rog ca, tot în numele patrotismului local, să dea câte un share cărţii, ca să ajungă la cât mai multe persoane.  În caz contrar, nu e vina mea de o să ajungeţi să vă întrebaţi dacă suflul acela pe care-l simţiţi în ceafă, când treceţi noaptea pe lângă cetatea Ardudului, e, sau nu, vreo adiere neanunţată de către Institutul de meteorologie.

smlive.ro: Crezi ca românii sunt interesaţi de literatură, în ciuda faptului că au un trai atât de greu?

Karina M. Vlad: Nu mi se pare că în România traiul e mai greudecât în alte părţi. În aceşti 12 ani de când am părăsit ţara, s-au făcut nişte progrese remarcabile. Iar greutăţile sunt cele inerente unei perioade de criză generalizată şi generată în parte de epuizarea resurselor naturale şi de supratehnologizare. Într-o fabrică, un robot face acum munca a zeci sau chiar sute de oameni. La fel şi în agricultură. Nu putem concura cu roboţii, iar autorii de SF au prezis cândva acest lucru, în viitor. Ei, bine, viitorul ne-a găsit! Doar că în viziunea lor trăiam cu toţii o dolce vita fără trudă, nu stresaţi de angoasele şomajului. Şi atunci, dezgropăm istoria. Vedem astfel că suntem totuşi o generaţie privilegiată. Avem totul la discreţie: apă, căldură, adăpost, mijloace de transport şi comunicare, electricitate, uşi şi toalete cu senzori de mişcare…Şi suntem în acelaşi timp prima generaţie din istoria omenirii în care se moare din cauza excesului de hrană şi nu din lipsa ei. Întrebarea e dacă copiii noştri o sa aibă acelaşi “ noroc”? Probabil că… nici vorbă, dacă continuăm aşa şi nu adoptăm un trai mai chibzuit. Cât despre literatură, vom avea nevoie de ea doar atâta vreme cât creierul nostru îşi va păstra capacitatea de a visa şi de a-şi imagina lumi posibile. Pentru că asta e diferenţa între ceea ce citim şi ceea ce ni se dă mură-n gură la televizor: lectura ne lasă să îmbogaţim cu propria noastră imaginaţie aceste lumi posibile de care avem atâta nevoie pentru că abundă într-un farmec ce lipseşte, de cele mai multe ori, din cotidian.

smlive.ro: Există în plan o reîntoarcere în România?

Karina M. Vlad: Mă gândesc tot mai serios la asta. Am constatat cu uimire un adevărat Baby Boom la noi, cu siguranţă datorat legilor care favorizează natalitatea, printr-o prelungire fără precedent a concediilor de maternitate. Oricum, din punct de vedere al evoluţiei demografice, peste câţiva ani, România va fi probabil una puţinele ţări europene în care va exista o generaţie activă capabilă să susţină fondul de pensii şi atunci o să trebuiască poate să-mi scot cartea de muncă de la naftalină.

smlive.ro: Ce îţi lipseşte cel mai mult din ţară?

Karina M. Vlad: Familia pe care am lăsat-o acolo şi prietenii. Toţi acei care mă aşteaptă mereu să mă întorc acasă şi la care mă întorc mereu cu drag. În urmă cu ceva vreme îmi lipseau şi eugeniile, nuga, pufarinul, pufuleţii şi ciocolata cu rom, dar acum se găsesc şi aici în magazinele româneşti şi ruseşti.

smlive.ro: Mai păstrezi legatura cu vechii tăi colegi şi colaboratori din Satu Mare?

Karina M. Vlad: Normal. Ce minunăţie şi tehnologia asta! Când te gândeşti că, până nu demult, emigranţii îşi revedeau familia şi prietenii doar la emisiunea “ Surprize! Surprize!”. Acum putem comunica zilnic cu ei, să ne bucurăm de realizările noastre, să ne încurajăm, sau să ne consolăm reciproc, atunci când este nevoie. Plus, în concedii ne întâlnim în jurul unui tradiţional  babgulyas la ceaun, la care cine mai stă să-i numere caloriile?

smlive.ro: Ce le transmiţi sătmărenilor?

Karina M. Vlad: Să fie mai optimişti şi să lupte pentru promovarea valorilor locale! Sunt unele gesturi mici care pot face o diferenţă, totuşi, dacă sunt consecvente, cum ar fi cumpărarea de mărfuri de la producătorii locali, promovarea on-line a turismului local, acte de voluntariat şi încurajarea acelor politicieni care au o viziune ce depăşeşte mandatul lor. Acestea nu sunt doar simple utopii, iar Ardudul este un bun exemplu în acest sens. Da, cetatea de acolo s-a reabilitat din bani europeni, dar cu sprijinul unei comunităţi întregi – foarte “ pestriţe” din punct de vedere etnic şi cultural, dovadă că modelul ardelean de cooperare este funcţional – cu contribuţia unui primar vizionar, dl. Ovidiu Duma, dar şi a unor profesionişti şi voluntari pasionaţi de istorie: muzeografa cetăţii, dna. Mihaela Rodica Berci şi soţul acesteia, dl. Ştefan Berci.

Cât despre produsele locale, ca să nu îmi reproşaţi că fac reclamă, pot doar să spun că am băut un vin de Beltiug, patent de familie, despre care aş putea scrie o carte! În locul vostru nu aş rata Festivalul vinului, de pe 17 august, de la Beltiug…