La data de 21 august 1862, printr-un Înalt decret domnesc, au fost înfiinţate Corpul ofiţerilor sanitari ai armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român.
A luat ființă astfel organismul specializat pentru asigurarea păstrării sănătăţii efectivelor armatei române, pe timp de pace și război.
În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.
Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei, precum şi elaborarea Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor şi a Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată au creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război, se arată pe site-ul arhiva.gov.ro
