Dupa 300 de ani de suferinte si de prigoniri, Biserica crestina s-a putut bucura si de zile mai senine, mai ales in zilele de domnie ale imparatului Constantin cel Mare.
Indemnat si de imparateasa Elena, mama sa, care era o crestina cu frica de Dumnezeu, Constantin cel Mare a aratat multa dragoste pentru crestini si a oprit persecutiile impotriva lor.
Constantin cel Mare stapanea numai partea apuseana a Imparatiei Romane. Spre sud, in partile Italiei de azi domnea Maxentiu, care era un mare dusman al crestinismului, Maxentiu il dusmanea de moarte si pe Constantin si, in ascuns, lucra la daramarea puterii lui. Din aceste pricini intre cei doi imparati s-a iscat un razboi. Constantin cel Mare a pornit catre Mxentiu. Oastea lui nu era prea numeroasa, dar avea cu ea nadejde in victorie , caci ostasii lui Costantin erau in cea mai mare parte crestini.
In drum spre campul de batalie, lui Costantin I s-a aratat la amiaza, deasupra soarelui, o cruce stralucitoare pe care sta scris:,,Prin acest semn vei invinge”.In noapte urmatoare, Mantuitorul Hristos I S-a aratat in vis imparatului si ii spuse ca Sfanta Cruce are sa-i fie semn de izbanda.A doua zi, la porunca lui Costantin, pe toate steagurile s-a cusut semnul crucii, iar ostasii l-au asezat pe coifurile si pe scuturile lor.
Intr- adevar, Costantin cel Mare a iesit biruitor din lupta si, in chipul acesta, a ajuns stapan peste partea de sud a Imparatiei Romane.In semn de pretuire pentru crestini, Constantin a alcatuit un act foarte important, cunoscut sub numele de ,, Edictul de la Milan” (in anul 313). Prin el li se dadea crestinilor dreptul de a se inchina in libertate deplina.
Sfanta Elena
Constantin cel Mare avea un cumnat cu numele liciniu, El stapanea in rasaritul imperiului. Dupa o vreme , Liciniu s-a indepartat Constantin si ii persecuta pe crestinii din partea locului.
De aceea Constantin a pornit razboi si impotriva lui, l-a invins si i–a luat tronul. Liciniu a murit , iar Constantin cel Mare a ajuns singur stapanitor peste intreaga Imparatie Romana.
Cu biruinta lui Constantin cel Mare a izbandit si crestinismul. Imparatul i-a scos pe crestini din temnite, le-a restituit averile pe care ei le pierdusera in vremea prigoanelor, i-a asezat pe multi in slujbe de seamna si le-a ridicat biserica , chiar pe cheltuiala imperiului.
La fel de multa vrednicie a aratat si mama sa, Elena . Ea s-a asezat cu locuinta tocmai la Locurile Sfinte si si-a cheltuit averea intreaga pentru ajutorarea celor necajiti si neputinciosi si pentru inaltarea unor lacasuri sfinte. Imparateasa Elena a pus lucratori sa sape pe Golgota si sa dezgroape crucea Mantuitorului. Sapand, ei au aflat trei cruci, dar nu stiau pe care a fost rastignit Domnul. Traditia spune ca o femeie foarte bolnava , atingandu-se de cele trei cruci, se tamadui indata atunci cand atinse Crucea lui Iisus.Sfanta cruce a fost apoi ridicata de acolo si inaltata cu toata cinstea in una din bisericile Ierusalimului.
De atunci , la 14 septembrie din fiecare an , praznuim sarbatoarea,, Inaltarea Sfintei Cruci”.
Ridicarea Sfintei Cruci
Mama imparatului , Elena , impreuna cu sotia si sora acestuia , a acordat sprijin material si moral crestinismului. Astfel s-au construit unele biserici crestine, unele din ele monumentale ( amintim pe cele din Palestina , Roma, Nicomidia), iar unele temple au fost transformate in Biserici crestini. Construirea unei noi capitale , Constantinopol, fara edificii pagane , cu biserici crestine , a aratat ca imparatul Constantin a dorit sa dea imperiului o capitala crestina.
Noua capitala a avut o deosebita importanta atat din punct de vedere politic, cat si religios.Constantinopolul era mai aproape de centrele crestine si astfel punea in umbra vechea capitala.
Un alt mare sprijin acordat Bisericii de imparatul Constantin a fost convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea(325). Sinodul a combatut erezia ariana si a deschis calea ortodoxiei, pe care imparatul Teodosie cel Mare o va decreta ca religie oficiala si de stat a intregului Imperiu Roman.
Imparatul Constantin cel Mare a fost botezat cu putin timp inainte de a muri. Pentru meritele sale si pentru sprijinul acordat crestinismului, dupa lunga perioada de persecutii, Biserica I-a trecut in randul sfintilor, impreuna cu mama sa, Elena , numindu-I pe amandoi cei intocmai cu Apostolii.
Istoria Sfintei Elena și a fiului ei, Constantin, ne arată că izvorul luminii sufletești este Crucea Sfântă a Mântuitorului și ne îndeamnă să imprimăm pe steagul vieții noastre acest semn dumnezeiesc.
După trei secole de suferințe și sacrificii, lumea creștină trăiește o primăvară a vieții spirituale și materiale, pentru care aduce mulțumire lui Dumnezeu și laudă Sfintei Elena Augusta și fiului ei, Constantin.
