ÎNĂLŢAREA DOMNULUI. Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii ca să îţi meargă bine

Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor sau, în credinţa populară, Ispasul sau Paştele Cailor se sărbătoreşte la 40 de zile după Înviere, în joia din a şasea săptămână de după Paşti.

Se înroşesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paşti, iar oamenii se întâmpină cu „Hristos s-a înălţat! – Adevărat s-a înălţat!”.

Se spune ca dupa Inviere, Iisus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara. Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu. In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Iisus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi.

Potrivit calendarul popular, sărbătoarea Înălţării Domnului se ţine de teama grindinei, lupilor, accidentelor.

În această zi nu se fac slujbe cu botez afară pentru belşugul holdelor iar oamenii se salută cu “Hristos s-a înălţat”, ”Adevărat s-a înălţat”. De Înălţare, oamenii sunt veseli, se bat cu leuştean şi-l poartă la brâu, să fie apăraţi de strigoi.

În această zi nu se dă din casă foc şi nici sare şi nu se mai seamănă că nu rodeşte. Tot de Înălţare, se pun în casă şi la poartă frunze verzi care vor fi bune de leac şi se dau pomeni (azimă caldă, ceapă verde, rachiu), spunându-se că “sufletele străbunilor pleacă spre cer”;

De înălţare, încep să se taie mieii, femeile dau lapte cu păsat iar ciobanii primesc un caş şi uneori un miel.