smlive: Spune-ne câteva cuvinte despre Daniel Markovits.
Daniel Markovits: Am 33 ani, sunt pasionat de muzică, workouts, fotbal și încerc să mă implic cât mai mult în ceea ce înseamna „localism” (să-l numim așa), adică mai exact, în orice înseamnă a ajuta orașul și județul Satu Mare, cultural sau chiar și dincolo de acest termen. Deși poate pentru cei care nu mă cunosc, din cauza aparențelor par o fire dură, în realitate sunt o fire liniștită, pașnică, îmi place liniștea, câteodată și singurătatea și să stau acasă cu Puffy, câinele meu imens și rău, un pechinez de 8 kg, să mă plimb cu el prin cartierul nostru iubit, 14 Mai, pe care-l reprezint cu mândrie. Un loc la care țin foarte mult, idem la oamenii de aici.
smlive: Când și unde ai început să organizezi concerte?
D.M.: Primele concerte „neoficiale” au început prin 2007-2008 la Carei, oraș în care am locuit mulți ani, mai exact doisprezece ani, fiind motivat oarecum și de un crew din Satu Mare, care pe atunci făcea concerte locale DIY (Do It Yourself) în reședința noastră de județ, pe str. Ștefan cel Mare, într-un local și care îmi erau buni prieteni și desigur încă îmi sunt, după atâția ani.
smlive: Care a fost primul concert pe care l-ai organizat și care a fost cel mai tare concert organizat de tine?
D.M.: La Carei organizam trupe locale precum și din Satu Mare, ce-i drept foarte rar, iar apoi un concert mai sonor ca nume și mai oficial, pe de o parte, era cel din 2010 cu Dirty Shirt, având pe Smog din Satu Mare în deschidere, asta fiind pe terasa unui local din Carei, unde ne adunam „rockerii” mai mereu.
La câteva luni după acel concert, am plecat din țară la muncă, revenind în 2012, înființând odată cu primul concert 100% organizat de mine și voluntarii de pe atunci, Northwest Hardcore. Trupa adusă a fost Decease din Cluj Napoca, respectiv o trupă locală foarte cool, IMMUN. A fost ceva nebunesc care ne-a motivat din prima secundă să continuăm chestia aceasta la celebrul local Ludy Pub, practic rădăcinile noastre, unde am adus multe trupe din toată țara și desigur și din afară.
Cel mai tare concert cred că a fost primul Jinjer tot de la Ludy Pub, în 2013 prin martie, o trupă dragă mie și oameni foarte apropiați ai NWHC (designerul nostru le-a făcut logo-urile) și pe care i-am adus de 5 ori de-a lungul timpului, o trupă despre care ziceam toți din prima zi că vor ajunge mari și am avut dreptate. În ziua de azi ei nu mai au nevoie de nicio prezentare și fac turnee mari mai mereu pe tot globul, alături de trupe de renume, ba chiar unele de renume au ajuns deja să cânte la ei în deschidere, iar trupa este semnată la cunoscutul label Napalm Records, iar asta spune cam tot (video de la acel concert -> https://www.youtube.com/watch?v=bELfFoitA-s).
smlive: Știm că ai fondat o organizație de voluntari. Spune-ne mai multe despre ea.
D.M.: NWHC a fost înființat din cauza lipsei concertelor și a organizațiilor implicate în așa ceva în județ. A pornit de la o discuție random cu nu prieten, Lorant Sirgher din Smog/Unknown Scar și de acolo totul a venit de la sine și a crescut, oarecum surprinzându-ne și pe noi, cei implicați, cât de repede a escaladat totul, în sensul bun desigur.
Crescând în fiecare an și formându-mi contacte și prietenii peste tot în lume, cu agenții de booking, tour manageri, labeluri etc,”furând” meserie, în 2015 NWHC a devenit my full time job, transformându-se în NWHCBB (Northwest Hardcore Booking Branch), o agenție de booking propriu-zisă, transformându-se din simpla organizație de voluntari (deși acel voluntariat încă există și e exact la fel, dar doar pe plan local, desigur). La ora actuală NWHC are parteneri și parteneriate în Europa (dar și în China, Mexic sau Israel), cu care face turnee și oficial face booking service și touring împreună cu alte patru agenții Europene, book-alind în Romania, Ungaria, Balcani, Polonia și mai nou și în Austria, Elveția, Cehia, Slovacia sau Germania.
smlive: De unde își are numele organizația și ce planuri de viitor ai cu ea?
D.M.: Entitatea își are denumirea din locația geografica a județului Satu Mare (nu puteam spune SMHC deoarece funcționăm pe tot județul, plus că SMHC ar fi sunat a ceva crew local de hardcore music, ceea ce nu am fost niciodată, deși s-a facut confuzia de multe ori) și presupune unele concepte de DIY și solidaritate, voluntariat și asa mai departe, care se găsesc în curentul muzical/subcultura punk și hardcore, iar planuri de viitor avem unul pe care-l punem chiar acum în aplicare și anume un merch branch, paralel de cel de booking, de care se va ocupa designer-ul nostru local (și co-organizator câteodata), Robert Szekely, care e cu mine since day 1, de când ne-am înființat, practic el este cealaltă parte a NWHC când vine vorba de entitatea locală, voluntară.
smlive: Care este visul tău ca organizator de concerte, pentru care trupă ai vrea să organizezi un mega concert?
D.M.: Am un vis, să deschid un rock bar, de mic copil, însă nu știu cât de realizabil este acesta, cel puțin în viitorul apropiat clar nu este nicio șansă, deoarece publicul și piața rock din Satu Mare trec printr-o continuă „reformă” și nu există încă un nucleu de rockeri activi care să vină la rock bar-uri și concerte, așa cum era acum mulți ani. Sperăm să fie ca mai demult, cândva.
Trupa pentru care aș vrea să organizez nu există, pentru mine toate sunt egale și le tratez egal, indiferent ca e Stoned Jesus, Jinjer, Infected Rain sau trupe mici și/sau locale.
smlive: Unde ai organizat evenimente până acum și ce planuri de viitor ai?
D.M.: Organizări propriu-zise au fost, sunt și vor rămâne DOAR în județ, probabil doar în Satu Mare, acesta fiind primul obiectiv pentru care există NWHC, iar ca NWHCBB organizez turnee cam peste tot în Balcani, după cum am zis, precum și Austria, Slovenia etc, împreună, desigur, cu promoterii din fiecare oraș pe care-l book-alesc.
smlive: Are Satu Mare potențial pentru organizarea de evenimente rock?
D.M.: Satu Mare are un potențial imens, țin minte vremuri când ne adunam peste 300 de persoane la fiecare concerte, indiferent cine venea ca nume, mare sau mic, la vechea locație GM Zamfirescu (Casa de Cultură). Au fost doi investitori care au încercat să facă festival rock în 2017, respectiv 2018 și unde ni s-a cerut ajutorul voluntar pe booking și altele, eu cu echipa, însă după aceste două festivaluri ne-am dat seama că orașul și zona mai au foarte mult până să se reformeze, au fost practic două dezamăgiri de care noi voluntarii nu vrem să ne amintim. Câteodată mă gândesc că poate mai bine nici nu răspundeam afirmativ cererilor organizatorilor acelor festivaluri, motivele nu are rost să le zic aici public, e o poveste lungă.
smlive: Cum este văzut Satu Mare pe harta muzicii rock din România?
D.M.: Satu Mare, istoric și nu doar, este unul din primele orașe din țară ca și cultură și miscare rock. Are unul din cele mai vechi festival-uri (care din păcate nu mai există azi), Samrock, care debuta în 1991, devenit ulterior Samfest. Tot în județ la noi, la Carei, îi avem pe Psycho Symphony, una din cele mai bune trupe prog din Europa și cam prima trupă metal din România, alături de încă 2-3 din țară, anul fiind tot 1991. Trupa este cunoscută worldwide în scena prog. Dacă ne referim la NWHC, putem spune că orașul a căpătat o notorietate și mai mare în România și Europa odată cu noi, dar cumva cu un alt aer, altă organizare, altă mentalitate, dar e tot acolo, undeva sus și va fi probabil în top cam în 1-2 ani când vom avea un nucleu bine stabilit și mare, cum aveam acum ceva ani.
smlive: Care sunt greutățile de care te-ai lovit în organizarea de concerte?
D.M.: Când vorbim de voluntariatul local există multe greutăți care înseamnă de la chestii precum închidere de localuri (asta este din păcate cea mai rea și am pățit-o des în acești 7 ani), sau chestii care apar pe ultim moment, anulări care nu țin de noi, lucruri care lipsesc din localuri, pe care localurile trebuie mereu să le aibă și pur și simplu dispar cu o zi sau câteva ore înainte de concerte și asa mai departe, dar cel mai rău ne-am lovit, din păcate, de oameni care nu și-au onorat cuvântul față de trupe și alte entități și aici vorbim în particular de două festivaluri locale de care vorbeam mai sus…putem spune practic că am avut parte de niște fraude, sau „tzepe” cum s-ar zice în limbaj popular, însă asta te învață să cunoști mai bine lumea din jur și să fii foarte atent cu cine lucrezi pe viitor și ce proceduri trebuie să aplici, practic capeți o experiență învățând din aceste experiențe neplăcute și de ce nu, câteodată și din greșelile pe care tu le faci (cu toții greșim) și ți le asumi.
Iar dacă vorbim de NWHCBB, adică dincolo de voluntariatul local, pot apărea greutăți în turnee, ca de exemplu un membru al unei trupe își rupe piciorul, un promoter nu mai comunică cu tine sau anulează concertul, trupele intârzie, sau, din nou, nerespectarea tuturor condițiilor alături de care ai căzut de acord cu promoterii față de trupe, schimbări de ultim moment de tot felul și asa mai departe.
smlive: Care a fost ultimul concert la care ai participat și care va fi primul concert la care vei participa anul acesta?
D.M.: Dacă ne referim la cele organizate de mine/noi, ultimul a fost Zombie Attack + Knifeman + Warningfog, în Satu Mare la Backdoor Pub, trei trupe de a căror turneu chiar eu m-am ocupat, iar următorul va fi în 10 ianuarie, cu două trupe super faine din Polonia + una din Ungaria (eveniment pe Facebook https://www.facebook.com/events/648659715667326/).
smlive: Metallica sau AC/DC? 🙂
D.M.: Pantera 🙂 (OK și Metallica primul album și încă ceva piese de la ei, funny totuși că în copilărie aveam trupă și cântam covere AC/DC, la voce).
smlive: Ce mesaj ai pentru iubitorii de muzică rock din Satu Mare?
D.M.: Să vină la concerte, nu pentru că știu sau nu trupele, nu pentru „a fi rockeri” sau de modă, ci pentru experiența pe care ți-o poate oferi un concert live, fiind mai presus decât orice stat acasă la berică sau la PC, să cunoască lume nouă, sa dea de veste mereu că sunt concerte (încă mai e problemă la noi cu asta) si să-și calculeze prioritățile (că în fond, până la urmă, de priorități ține totul), să-și dea seama că 3-4 beri sau 3-4 sucuri consumate acasă sau în oraș e cu mult sub experiența, trăirile și tot ce-ți poate oferi un bilet la un concert. Berea, cafeaua și sucul le iei oricând, trupele alea nu-ți vin în fiecare zi.
