Scufiţa Roşie mergea veselă prin padure, spre bunicuţa. La un moment dat, o voce groasă şi cam înfundată, din tufiş: – Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce ai în coşuleţ? – Păi, nişte plăcintă de mere pentru bunicuţa, că-i bolnavă. Vocea, cu răsuflarea întretăiată: – Bine, bine, şi-altceva? – Păi, nişte dulceaţă de mure, făcută de mine. Vocea geme dureros: – Lasă, lasă, şi-altceva, ce mai ai? – Aoleu, nu mai am nimic, adică, ar mai fi doar nişte şerveţele de hârtie. Vocea, piţigăiată şi scremută: – Lasă şerveţelele şi cară-te!
Comentarii Facebook
