La 3 noaptea vine Ion acasa beat mort, injurand, cu urme de batalie. Se-mpleticeste-n hol, varsa pe mocheta, mai darama cateva obiecte neidentificate, pe cateva le sparge, ajunge cu fruntea-n usa dormitorului, in cele din urma cumva e-n pat si adoarme.
Dimineata se trezeste intr-o atmosfera idilică. Prin geamul deschis se aud pasarelele, alaturi pe noptiera e o aspirina, miroase a curat. Se scoala buimac, pe oglindă bilet:
„Scumpul meu, buna dimineata, ai micul dejun in bucatarie. Eu m-am dus la cumparaturi. Sarutari, Frida.”
Din ce in ce mai nedumerit porneste spre bucatarie. Peste tot e curatenie desavarsita, in hol arde o lumanare parfumata, nici urma de voma pe mocheta. In bucatarie, copilul isi termina micul dejun, iar al lui, cu grija, este pus la incalzit. Cu oarecare timiditate, Ion chestioneaza copilul:
− Ce s-a întamplat de fapt azi-noapte, fiule?
− A, pai ai venit pe la 3 foarte beat.
− Si?
− Ai vomat pe mocheta.
− Si?!
− Ai spart vaza aia frumoasa de la bunica si te-ai dat cu capul de usa dormitorului…
− Si?!!
− Si pe urmă mama te-a tarat în pat.
− Si?!!!
− Si a-nceput sa te dezbrace, dar, când sa-ti desfaca pantalonii, tu ai zis „Lasa-ma cucoana-n pace, ca-s om insurat.”
