Intorcandu-se de la coasa, cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul, pe care il biciuia din ce in ce mai tare. La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum, se intoarce catre Vasile si cu o privire plina de expresivitate ii spune:
– Mai Vasile, da-o ma naibii de treaba! Dai in mine ca intr-o vita. Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm. Ce dracu’ ma Vasile…
Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la fuga peste fanete livid la fata. Credinciosul lui caine il urma indeaproape. La un moment dat, obosit, Vasile se opri si se aseza pe o piatra. La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse:
– Ba Vasile, sa-mi bag picioarele, ce m-am speriat cand a vorbit calul !
