Acum 2 milioane de ani, adică în vremea în care strămoşii noştri învăţau să meargă în picioare, o lumină puternică a apărut pe cerul nopţii rivalizând cu luna în strălucire şi dimensiune. Diferenţa semnificativă era că noua sursă de lumină părea mai mult un ghem pufos decât un glob. Oamenii de ştiinţă susţin că era vorba de o gaură neagră supermasivă aflată în inima galaxiei noastre, dar care a explodat.
Această nouă informaţie asociază într-un mod ingenios două puzzle-uri galactice remarcabile, aparent fără legătură între ele.
Pe lângă faptul că aceste noi detalii le oferă oamenilor de ştiinţă căi prin care să rezolve ambele puzzle-uri, ele ne oferă şi o idee despre cum trebuie să le fi părut cosmosul strămoşilor noştri. De asemenea, datele arată şi că găurile negre supermasive sunt imprevizibile şi capabile să genereze unele dintre cele mai strălucitoare sclipiri din Univers.
Poate părea destul de ciudat că vorbim despre găuri negre supermasive ca sursă a cele mai strălucitoare lumini din Univers, dar acesta este motivul pentru care centrii unora dintre galaxii, cunoscuţi drept nuclee galactice active sau AGN, strălucesc atât de puternic. Ideea este că pe măsură ce gaura neagră supermasivă atrage materie, această materie concreşte într-un disc, se încălzeşte şi începe să strălucească. Atunci când o cantitate mai mare de materie este atrasă în disc, energia este eliberată sub forma unor şuvoaie de particule strălucitoare, perpendiculare pe rotaţia găurii.
