Sărbătorile de iarnă au un farmec aparte în satele din Mărginimea Sibiului, unde localnicii păstrează tradiţii vechi de sute de ani, devenite, în ultimul timp, atracţie turistică. Un obicei foarte apreciat este cel al cetelor de juni care se îmbracă în costume populare şi colindă satele de Crăciun.
Mărginimea Sibiului, formată din 18 localităţi de munte, e cunoscută din timpuri vechi, mai ales pentru oierit. Zona este însă familiară publicului larg şi pentru păstrarea intactă a unor tradiţii şi costume populare moştenite de la strămoşi.
Sărbătorile de iarnă au un farmec aparte în această zonă, unde feciorii – tineri necăsătoriţi – se adună încă în aşa-numitele „cete ale junilor”.
Începând de la Sfântul Nicolae, junii repetă colindele, având câte una aparte pentru preot şi pentru fete.
Tradiţia spune că o ceată se constituie de la Sfântul Nicolae şi se împrăştie după Bobotează sau după Sfântul Ion, feciorii din ceată fiind „responsabili cu bunul mers al sărbătorilor de iarnă”.
„Ceata junilor sau butea junilor, cum se mai numeşte în unele locuri, este o tradiţie care încă se păstrează. Ceata se constituie de Sfântul Nicolae, atunci când sunt colindaţi toţi care se numesc Nicolae. Colindătorii primesc vin, lemne, mâncare. Apoi ceata îşi găseşte o gazdă – în ultimii ani primăriile sprijină aceste cete şi le oferă căminele culturale – şi aici se întrunesc, seară de seară, pentru a repeta colindele până în seara de Ajun. Sunt localităţi însă în care nu se adună decât cu câteva zile înainte de Crăciun, pentru că, de fapt, ei toţi ştiu colindele”, explică muzeograful Carmina Maior.
Fiecare ceată are un jude – conducător, unul sau două ajutoare ale acestuia, un chelar – un tânăr care păstrează băutura şi mâncarea care se adună, după care vin membrii de rând.
