În anul 1898 o pereche de lei au hotărât să încerce gustul cărnii de om. A urmat un carnagiu în adevăratul sens al cuvântului, în care circa 135 de oameni au căzut victime celor pe care băştinaşii africani oripilaţi de groază i-au numit în dialectul local swahili, Kivuli şi Giza, adică Fantoma şi Întunericul. Timp de nouă luni de zile, ferocele carnivore îşi luau victimele în puterea nopţii. Erau de neoprit, atacurile lor nefiind anticipate de nimeni. Din această cauză, cei doi lei şi-au dobândit o imagine de-a dreptul supranaturală, aureolată bineinţeles şi de magia neagră omniprezentă în credinţele băştinaşilor. Regatul lor de sânge şi groază s-a sfârşit totuşi după apariţia în zonă a unul locotentent-colonel din armata britanică. Totuşi, cei doi lei nu s-au predat uşor.
În anul 1898, Kenya de astăzi era doar una dintre numeroasele colonii ale Imperiului Britanic. Pentru a facilita dezvoltarea în zonă, precum şi comerţul, autorităţile britanice de atunci au decis construirea unei căi ferate care să lege Uganda de portul Mombasa. În luna martie a aceluiaşi an, construirea liniei ferate a ajuns în dreptul răului Tsavo, una dintre cele mai sălbatice regiuni ale Kenyei, în prezent Parcul Naţional Tsavo, cea mai mare rezervaţie naturală a acestei ţări.
Totul părea a merge de minune, fără incidente majore în această zonă presărată adesea cu atacuri şi rebeliuni ale triburilor turbulente.
Când, la un moment dat, dezastrul a lovit. Fără niciun fel de avertisment prealabil, în regiune şi-au făcut apariţia doi lei, fraţi după toate aparenţele. Imediat după apariţia lor, au început să sosească şi primele rapoarte sumbre despre victime umane.
Cei doi lei, începuseră să vâneze doar oameni. Victimele lor erau alese cu precădere dintre muncitorii care lucrau la construirea căii ferate. Aproape în fiecare noapte, atacurile lor se soldau cu câte o victimă care era apoi târâtă şi devorată sub întunericul protector al savanei.
Timp de aproape nouă luni, cât au durat atacurile, leii au atacat doar muncitorii indieni şi africani, posibil din cauză că aceştia dormeau în corturi.
Orice mijloc de a-i speria, goni sau ucide se dovedea a fi total ineficient. Echipele au încercat să se apere prin menşinerea necontenită de focuri aprinse pe timpul nopţii, înconjurarea taberei cu garduri înalte făcute din spini. Nimic nu mergea. Leii treceau fără teamă prin garduri şi nu erau deloc intimidaţi de foc. Evident, nu a durat mult până când muncitorii angajaţi au intrat într-o panică care se generaliza rapid. Oamenii erau deja convinşi că leii care nu erau opriţi de nimic, nu erau lei, ci nişte spirite rele venite din iadurile mitologiilor africane.
