Înainte de anul 1711, în apropierea bisericii de azi a existat Biserica Cetatăţii închinată în cinstea Maicii Domnului.
Din unele ruine rămase din zidurile vechi se poate deduce că vechea biserică a fost construită în stil gotic. Lângă biserică a fost şi cimitirul cetăţii.
Actula biserică este cunoscută sub numele „Calvaria”, deşi ea este dedicată în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus. Ea se află pe strada Mihai Eminescu la nr. 3. În trecut acolo era reşedinţa episcopală în curtea căreia a fost o colină formată din săpăturile şanţurilor. Colina s-a numit „a toboşarilor”, deoarece de aici au fost aduse la cunoştinţa cetăţenilor ştirile cele mai importante. Biserica „Calvaria” a fost construită în anul 1844 de către Episcopul Hám Janos. Proiectul ei, precum şi proiectul staţiunilor Via Crucis (Calea Crucii) din curte, a fost întocmit de Tischler Albin, canonic titular şi paroh al comunei Urziceni, din Satu Mare.
Această biserică, a cărei fotografie se vede în Albumul Jubiliar al anului 1904, a fost reconstruită în anul 1908 de către fraţii Weszelovszky din Satu Mare şi la 6 iunie 1909 a fost sfinţită de Episcopul Dr. Boromisza Tibor. Înălţimea turnurilor este de 42,20 m, egală cu înălţimea Turnului de pompieri ridicat în 1902 de Episcopul Meszlényi Iuliu.
În 1969, arhitecţii locali şi organele Oficiului de planificare din Satu Mare au scris astfel despre biserica „Calvaria”: „Biserica este construită în stil gotic. Proporţiile sale armonioase, faţada, ornamentaţiile uşilor şi ferestrelor sunt specifice stilului gotic şi contribuie mult la evidenţierea valorii artistice a bisericii. Rozeta frontală, de exemplu, este cel mai frumos element ornamental al stilului. Înălţimea bisericii este ceva mai mare faţă de profilul transversal, dar tocmai aceasta dă clădirii un aspect interesant”. /Hirlap, 1969, VI. 21/.
Deteriorările cauzate de război au fost reparate în 1945. După 30 de ani, biserica s-a deteriorat, lucru ce a condus la o nouă lucrare de renovare. Cele mai urgente lucrări au fost executate în 1975, iar în 1976 a fost renovată total în exterior de constructorul Pugner Alexandru. De la turnuri până la bază toată tencuiala a fost înlăturată şi înlocuită de alta cu sistem eşalonat. Biserica renovată exterior a fost sfinţită de Ord. Sipos Francisc în ziua de 17 octombrie 1976. În anii 1977- 1978, a fost restaurat în întregime şi interiorul bisericii de către Bódi Endre, zugrav decorator din Satu Mare. În urma acestei restaurări, în ziua de 04 iunie 1978, duminica Inimii lui Isus, a fost sărbătorită terminarea reuşită a acestei munci grandioase.
Articolul ziarului sus menţionat, din 1969, relevă că biserica nu se evidenţează în suficientă măsură din cauza clădirilor apropiate din jurul ei. De aceea s-a înlocuit poarta uriaşă de lemn învechit cu alta de fier forjat, construită din grilajul de cuminecare care exista în faţa altarului principal, care a fost executat în acel timp cu ornamentaţii bogate de meşteri pricepuţi.
Bogăţia bisericii o formează:
a. Cele două clopote frumos sunătoare. Cel mare a fost turnat în onoarea Inimii lui Isus în oraşul Sopron (Ungaria) în 1908, iar cel mic în cinstea Maicii Domnului la Sibiu în 1929;
b. Altarul principal şi cele două altare laterale din lemn de stejar; decoraţiile lor din lemn de tei sunt o adevărată capodoperă a meşterilor din Tirol.
În această biserică sunt prezente două comunităţi: una de limbă germană, existentă dinainte de 1989, şi comunitatea romano-catolică de limbă română, care a prins viaţă în anul 1992 şi care numără actualmente cca. 160 de familii, cu un număr de aproximativ 500 credincioşi. Participarea la Sfânta Liturghie duminicală este de cca. 60%. În timpul săptămânii, aproximativ 30-50 persoane.
Comunitatea romano catolică de limbă română este o adevărată speranţă pentru această dieceză, deoarece este formată din credincioşi destoinici, care se implică în diferite forme de activitate spirituală şi culturală.
În octombrie 2004, cele două comunităţi, română şi germană, care aparţineau de Catedrala romano catolică de Satu Mare, au fost ridicate la rangul de parohii personale în conformitate cu canoanele Bisericii Catolice (515-518), având pentru asistenţa spirituală a credincioşilor păstori proprii, în funcţie de limba vorbită: română, respectiv germană.
Citeste mai multe pe calvaria.ro
