Cand vine vorba despre istoria si originile romanilor, este imposibil de purtat o discutie fara a pune accentul pe importanta perioadei de existenta a Daciei, de la formare si pana la cucerirea si transformarea ei in provincie romana in 106.
Cultura si civilizatia dacilor a cunoscut o dezvoltare de cateva sute de ani, iar perioada de maxima inflorire a lor a fost in intervalul secolelor I i.e.n. si I.
Surse cu privire la limba daca
Nu exista suficiente informatii despre limba dacilor si a tracilor pentru a da un verdict final cu privire la originea cuvintelor intalnite intr-un dictionar online sau tiparit care se presupun a fi pastrate din limba traco-daca, dar cat timp exista probabilitatea ca ele sa fie autohtone, ea nu trebuie ignorata, ci luata in calcul. Majoritatea speculatiilor se bazeaza pe inscriptii si pe scrierile celorlalte popoare.
Personalitatile care s-au ocupat de analiza fondului traco-dacic au fost Bogdan Petriceicu Hasdeu in lucrarea “Etymologicum Magnum Romaniae”, Ioan Iosif Russu in “Limba traco-dacilor”, A. Vraciu “Limba daco-getilor”, Grigore Brancus in “Vocabularul autohton al limbii române” si Mihai Vinereanu in “Etymological Dictionary of the Romanian Language”, sau “Dictionarul Etimologic al Limbii Romane”.
Legaturile limbii romane cu limba albaneza
Un aspect interesant al culturii dacilor apare si atunci cand este discutata etnogeneza romaneasca si apar tot felul de teorii care fie sustin teoria continuitatii, fie vin cu argumente impotriva ei. Un argument in favoarea continuitatii formarii poporului roman este legat de mostenirea primita de la limba traco-daca: atat limba romana, cat si cea albaneza au niste aspecte similare.
In primul rand, un numar restrans de cuvinte uzuale, aproximativ 300 la numar, apar fie doar in limba romana, fie doar in limba albaneza. Mai mult de atat, ambele limbi folosesc sufixe cu articole hotarate, in romana cu articolele -ul sau -a, iar in albaneza cu articolele -u si -a.
Atat in limba romana, cat si in cea albaneza exista cuvinte care aseamana, chiar daca forma sau sensul lor nu este acelasi. De obicei, unui sunet din albaneza ii pot corespunde mai multe sunete din romana. Spre exemplu, cuvantului albanez thark, ii corespunde varianta romaneasca tarc. Grigore Brancus a explicat ca in cazul comparatiilor de acest tip, este important sa fie folosita forma veche a cuvintelor, din romana comuna, respectiv albaneza comuna. Atunci cand sunt analizate formele limbilor curente, rezultatele o sa fie diferite.
Aspectele ale limbii dacice
Limba traco-daca a facut parte din familia limbilor indo-europene, cea mai mare familie de limbi din lume.
Cea mai lunga inscriptie in limba traca, dar scrisa cu caractere grecesti, este cea de pe inelul de aur de la Ezerovo, vestigiu gasit in 1912 in regiunea Plovdiv din Bulgaria, intr-un mormant din secolul V i.e.n. Au fost incercate diverse traduceri ale inscriptiei, dar intelesul sau ramane neclar. O varianta de traducere ar fi “Eu sunt Rolisteneas, urmas al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamant (pe lume).”
O alta inscriptie importanta este “DECEBALUS PER SCORILO”, la care din nou, au existat mai multe interpretari din partea specialistilor. Exista varianta conform careia inscriptia se traduce prin “Decebal, fiul lui Scorilor”, printr-o marca de olar, sau cea conform careia limba folosita este cea latina, ceea ce inseamna ca traducerea corecta este “Decebalus prin Scorilo”.
Legile lui Zamolxis si Deceneu apar mentionate in lucrarile mai mult scriitori clasici.
Cele mai multe cuvinte de origine dacica ce au ramas pastrate in limba romana par sa inceapa cu literele B, S, si M.
Cuvantul “balaur”, care in orice dex online de definitii, este interpretat ca fiind un “monstru care intruchipează raul, imaginat ca un sarpe uriaș cu mai multe capete, adesea inaripat”, este un caz interesant, deoarece nu a fost confirmat ca fiind origine dacica, dar aceasta este explicatia cea mai plauzibila. Multi specialisti din domeniu sunt de acord cu originea traco-dacica a cuvantului, dar exista si cateva dubii din cauza numarului mic de izvoare istorice.
Se presupune ca raul “Arges” este acelasi cu “Ordessus”, un nume mentionat de istoricul Herodot. Desi cuvantul seamana cu Argedava, oras de mare importanta pentru Dacia si chiar capitala a ei, nu exita nicio legatura dovedita intre cele doua.
Exemple de cuvinte pastrate de la daci
Printre cuvintele care au ramas cel mai probabil mostenire din partea dacilor si sunt folosite si in prezent se numara termeni precum: abur, ademeni, aidoma, ala, ameti, amurg, anina, aprig, arunca, baci, baliga, balta, bara, barza, basca, baga, baiat, balan, balaur, beregata, bordei, brad, branza, brau, bucur, burghiu, burlan, burta, butuc, buza, caciula, capusa, cioara, cioban, cioc, ciocarlie, ciomag, carlig, codru, copac, copil, cret, cruta, curma, cursa, darama, descurca, doina, dop, dulau, farama, gard, gata, ghiara, ghimpe, gresie, groapa, grumaz, gudura, gusa, iele, incurca, inghina, leagan, lepada, lespede, lesina, mal, mazare, maces, magura, malai, mamaliga, marcat, matura, melc, Mehadia, mire, mistret, misca, manz, morman, mos, mot, mugure, murg, musat, nitel, noian, pastaie, pastra, panza, parau, prunc, pururea, rata, rabda, ridica, stapan, sterp, stejar, stana, strugure, sugruma, sale, sira, soparla, soric, sut, scapara, scrum, scula, scurma, sambure, Sarmisegetuza, tare, traista, tap, tarc, tarina, tarus, tundra, turca, uita, urca, urcior, urda, urdoare, vatra, vatama, viezure, viscol, zara, zar, zburda, zestre, zgarda, zgiria, zimbru, zarna.
Specialistii de la dexonline.net recomanda consultarea listei complete de cuvinte preluate de la daci, pentru o mai buna intelegere a fondului traco-dacic.
