Conform statisticilor FMI, Qatar este ţara cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume la ora actuală. Peste Luxembourg sau Singapore şi mult peste Norvegia sau Elveţia.
Dacă ne întoarcem în 1940, cum era Qatarul pe atunci? Trăiam aprox. 11.000 de oameni aici. Nu aveam apă. Nu aveam energie, nici petrol, nici maşini, niciunul din aceste lucruri. Majoritatea oamenilor care trăiau aici fie locuiau în sate de pescari, la marginea mării, sau erau nomazi, care migrau din loc în loc încercând să găsească apă. Nimic din splendoarea de azi. Nici urmă de oraşe cum se văd astăzi ca Doha, Dubai, Abu Dhabi, Kuweit sau Riyadh. Nu pentru că oraşele nu se puteau dezvolta. Nu existau resursele pentru a le dezvolta. Vedeți că speranţa de viaţă era de asemenea scurtă. Cei mai mulţi oameni mureau în jurul vărstei de 50 de ani.
Epoca petrolului. Să privim situația prezentă. Aceasta e, probabil, paisajul pe care majoritatea o asociază cu Doha. Care este populaţia actuală? E 1,7 milioane de oameni. Asta în mai puţin de 60 de ani. Creşterea medie a economiei noastre e de aprox. 15% în ultimii 5 ani. Durata de viaţă a urcat la 78 de ani. Consumul de apă a crescut la 430 de litri. Acestă valoare e printre cele mai mari din întreaga lume. Am trecut de la a nu avea apă deloc la consumul cel mai mare comparativ cu orice altă națiune. Nu ştiu dacă a fost o reacţie la lipsa apei.
O ţară care nu are apă trebuie să-şi facă griji despre ceea ce se întâmplă dincolo de graniţele sale. Este vorba și de schimbarea dietei. Când ajungi la un nivel socio-economic superior, îţi schimbi şi dieta. Începi să mânânci mai multă carne şi aşa mai departe. Pe de altă parte, producţia e în declin din cauza schimbărilor climatice şi a altor factori. Aşa că cineva trebuie să fie pe fază când criza se va întâmpla.
Asta e situaţia în Qatar, pentru cei care nu ştiu. Avem o rezervă de apă de doar două zile. Importăm 90% din alimentele noastre, şi cultivăm mai puţin de 1% din pământul ţarii noastre. Agricultorii pe care îi avem într-un număr oricum limitat au fost forţaţi în afara practicilor agricole ca urmare a politicii de piaţă deschisă şi a competiţiei cu marile corporaţii etc. Ne confruntăm şi cu riscuri. Aceste riscuri pot afecta direct durabilitatea şi continuitatea acestei naţiuni.
Conferinţă ţinută de inginerul Fahad Al-Attiya, în cadrul TED Talks.
