Ioana Călin … recomandă
DE LA PENIŢĂ … LA INVITAŢIA DE NUNTĂ
De la peniţă şi hârtie absorbantă, până la plăcuţe de cupru şi poştă electronică, invitaţiile de nuntă cunosc o evoluţie impresionantă.
Înainte să apară hârtia şi internetul, viitorii miri apelau la curieri pentu a chema invitaţii la nuntă, obicei întâlnit şi în tradiţia noastră. Aşa se face că, prin secolul XII, cel responsabil să transmită ştirile în pieţele importante, un fel de crainic public, dădea de veste despre nunţile care urmau să aibă loc în oras.
Primele invitaţii de nuntă apar în anul 1300, în Europa, fiind scrise de călugări. Aceştia aveau să fie şi primii care vor face din scrierea invitaţiilor o îndeletnicire bănoasă, călugării fiind unele dintre puţinele persoane care ştiau să scrie şi să citească.
Astfel, nobilii înstăriţi care îşi căsătoreau fiicele plăteau sume fabuloase pentru invitaţiile scrise caligrafic cu peniţă şi cerneală. Acestea erau trimise apoi prin intermediul curierilor călare.
Mai târziu, în anii 1600, oamenii au revoluţionat una dintre cele mai deosebite invitaţii de nuntă. Realizate manual pe plăcuţe de cupru, cu o caligrafie de nereprodus, gravarea invitaţiilor era un efort fabulos, mai ales în cazul ceremoniilor cu mulţi oaspeţi.
După hârtie specială şi metal, mirii s-au gândit că pot inventa şi altfel de invitaţii. Ce aţi spune dacă aţi afla citind ziarul că prietenii dumneavostră vă invită la nuntă?
Ei bine, în secolul XVIII, viitorii miri publicau în cotidianul local unde şi când urmează să aibă loc nunta, iar în Ţara Galilor, acestea erau trimise sub formă de scrisori.
Metoda indienilor se distinge de toate celelalte la un loc, fiind de departe cea mai originală invitaţie. Pentru a prevesti nunta, aceştia trimiteau semnale de fum împreună cu o mică inscripţie pe scoarţă de mesteacăn.
Cele mai rafinate accesorii apar însă în secolul XIX, odată cu hârtia de calitate şi dezvoltarea tehnologică, moment din care acestea devin şi mai populare.
De asemenea, serviciile poştale sunt îmbunătăţite pentru a se evita deteriorarea documentelor preţioase, cum sunt invitaţiile, dar apar şi curieri privaţi pentru cei care consideră sistemul nefiabil.
Din acest motiv, oamenii folosesc plicuri duble pentru invitaţiile de nuntă, astfel că în multe locuri din lume acest obicei a devenit o tradiţie.
Ce-i cu toate plicurile? De ce sunt trimise invitaţiile de nuntă în două plicuri? Nu ar fi suficient unul? Încă o dată, acest obicei urmează istoria.
Înainte de secolul 20, serviciile poştale nu erau foarte de încredere.
Singura modalitate garantată de a oferi o invitaţie de nuntă a fost de înmânare, de obicei, trimisă printr-un curier angajat sau agent al familiei. Deoarece multe dintre aceste livrări erau făcute călare, plicul nu ar putea să ajungă curat. Astfel, a fost proiectat plicul dublu. Odată ajuns la destinaţie, curierul înmâna invitaţia de participare majordomului sau cameristei, care scotea apoi plicul exterior şi înmâna plicul interior, împreună cu invitaţia de nuntă comandantului sau stăpânei casei.
După cum puteţi vedea, multe din obiceiurile care au început în istorie se aplică în continuare astăzi. În timp ce textul s-ar putea sa se fi schimbat şi formalităţile au slăbit oarecum, ideea de bază rămâne.
Ioana Călin
